Home

| |
Scris de Gheo Muntean

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
 

În esenţă, diagnosticul operaţional presupune o analiză detaliată a factorilor tehnici de producţie, a tehnologiilor de fabricaţie a produselor, precum şi a organizării producţiei şi a muncii, ce poate fi realizată de către evaluatori care au şi calitatea de experţi tehnici.

Astfel, în legătură cu mijloacele fixe utilizate, indiferent dacă sunt sau nu proprietatea firmei evaluate, evaluatorii trebuie să se pronunţe cu privire la:

  • performanţele acestora în raport cu cele care se produc în momentul dat pe plan mondial (uzura morală);
  • mijloacele fixe înregistrate în patrimoniul unităţii dar care nu mai pot fi folosite datorită schimbărilor intervenite în structura producţiei;
  • încadrarea mijloacelor fixe pe categorii conform Catalogului privind normele de funcţionare şi clasificare a mijloacelor fixe prevăzut de Legea nr.15/24 martie 1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale;
  • oportunitatea trecerii în conservare a unor mijloace fixe (dacă este cazul); condiţiile în care s-a făcut aceasta şi perspectivele de punere în funcţiune; într-o asemenea situaţie specialiştii trebuie să se pronunţe cum vor fi tratate aceste mijloace fixe în procesul de evaluare.

În legătură cu clădirile, în raportul de evaluare se face o descriere a acestora evidenţiindu-se:

  • concordanţa situaţiei din teren cu planurile de construcţie, modificările aduse, baza legală a acestor modificări, implicaţiile asupra funcţionalităţii şi siguranţei în exploatare;
  • starea tehnicăşi deprecierea estimată a acestora;
  • schimbările intervenite în destinaţia unor clădiri şi posibilităţile de folosire în viitor.

În ceea ce priveşte mijloacele de transport, în urma examinării structurii parcului pe categorii de mijloace de transport (auto, feroviar, aerian şi pe apă) se vor face referiri la:

  • gradul de folosire a parcului propriu;
  • modul de utilizare a capacităţii mijloacelor proprii de transport;
  • starea tehnică, gradul de depreciere;
  • posibilităţile de folosire în viitor a parcului propriu, încadrarea parametrilor mijloacelor auto în standardele impuse pe plan naţional şi internaţional.

În cazul terenurilor se va urmări :

  • concordanţa dintre categoriile de suprafeţe existente (construită, aferentă reţelelor, aferentă căilor de acces, liberă) şi cele din certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului;
  • schimbarea destinaţiei unor suprafeţe de teren, baza legalăşi implicaţiile asupra activităţii întreprinderii.

În cazul investiţiilor în curs de execuţie, evaluatorul trebuie să se pronunţe asupra posibilităţilor de finalizare a influenţei lor asupra capacităţii de producţie.

De asemenea, evaluatorul trebuie să facă referiri asupra posibilităţilor pe care le are firma pentru a-şi asigura utilităţile necesare desfăşurării normale a activităţii şi a gradului de dependenţă faţă de furnizorii de utilităţi (regii autonome, societăţi comerciale etc.).

În legătură cu producţia şi tehnologiile de fabricaţie:

  • se prezintă succint principalele produse fabricate sau servicii realizate;
  • se face o scurtă descriere a procesului tehnologic, eventual prezentarea sub formă de schemă, schiţă;
  • aprecieri asupra tehnologiilor, în raport cu ceea ce există în domeniul respectiv;
  • organizarea generală a producţiei : calitatea producţiei, impactul asupra mediului, alte aspecte privind producţia / serviciile prestate, în funcţie de obiectul de activitate.